Luni, 27 februarie, cu acordul doamnei director Neicu Elena, la inițiativa domnului profesor de religie Davila Theodor- Stelian, a părintelui dr. Marin Sebastian de la Parohia Coșereni1, și a domnului profesor de educație fizică Oprea Tănase, în cadrul Proiectului Educațional ,,Fă un copil fericit!’’, un grup de elevi de la Școala Gimnazială Coșereni au luat parte la acțiunea ,,Ecologizăm împreună!’’ desfășurată în cadrul Săptămâna verde, timp de două zile, având ca reper următoarele puncte: Muzeul Cinegetic de la Posada, Mănăstirea Sinaia, Castelul Peleș, Mănăstirea Caraiman, Muzeul Prima Școală Românească, Biserica Neagră.
Primul popas l-am făcut la Muzeul Cinegetic de la Posada. Aici, elevii au fost încântați de numeroasele prezentări precum: animale împăiate din toate zonele României, obiecte ce se foloseau în prelucrarea lemnului cât și instrumente necesare vânatului.
A doua oprire a fost la Mănăstirea Sinaia unde elevii au admirat unicitatea picturii, arhitectura Bisericii în stil brâncovenesc cât și muzeul de artă și spiritualitate românească situat în aceeași incintă.
Datele istorice afirmă că, Mănăstirea Sinaia a fost zidită la 1695 de marele spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarhul Ierusalimului, „Mănăstirea Buceagul”. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirii, spătarul Cantacuzino. Mănăstirea Sinaia, supranumită „Catedrala Carpaților”, situată într-un cadru natural feeric, ce datează din secolul al XVII-lea și reprezintă identitatea istorică a orașului, fiind prima construcție pe acest teritoriu. Deosebit de impozant este portalul bisericii, care este sculptat, reprezentând la dreapta pe Moise cu Tablele Legii, și în partea stângă pe fratele lui, Aaron, cu toiagul înfrunzit. La mijlocul portalului se găsește stema familiei fondatoare – familia Cantacuzino – vulturul bicefal ce ține în gheare semnele imperiale ale puterii: sceptrul și crucea. Pictura din pridvor și naos este cea originală, realizată de Pârvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor.
Următoarea oprire a fost la Castelul Peleș, la mică distanță de Mănăstirea Sinaia.
Castelul Peleş a fost construit în anul 1874 la iniţiativa Regelui Carol I, pentru a-i servi drept reşedinţă de vară. După 1914, castelul Peleş şi-a exersat în continuare funcţia de reprezentare şi de muzeu, fără a mai fi însă locuit timp 6 luni pe an, aşa cum obişnuia suveranul fondator. Până în 1947, devine spaţiu aulic pentru vizitele oficiale sau găzduieşte ceremonii cu caracter militar. Cel mai important eveniment organizat la Sinaia şi găzduit de castelul Peleş până la abdicarea Regelui Mihai, în decembrie 1947, a fost legat de sărbătorirea semicentenarului castelului în anul 1933 de către Regele Carol al II-lea (1930-1940).
De aici, ne-am îndreptat către Mănăstirea Caraiman un adevărat loc al rugăciunii.
Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci” – Caraiman este înființată în anul 1998, la inițiativa Preacuviosului Părinte Gherontie Puiu. Este situată pe Valea Prahovei în orașul Bușteni, la poalele Munţilor Bucegi, într-o poiană ce are în mijlocul ei un brad cu o formă aparte. Ctitorul Mănăstirii Caraiman, Părintele Gherontie Puiu, în vremea când era bolnav și a fost internat în spital, în urma unui accident vascular a avut un vis în care a văzut-o pe Maica Domnului care i-a spus: „Vei găsi un brad cu şase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce. Acolo să faci mănăstirea!”.
În urma acestui vis părintele Gherontie Puiu, cu ajutorul Maicii Domnului, a găsit locul indicat de Ea în această zonă minunată a României de pe Valea Prahovei. Munţii îmbrăcaţi în verdele sincer al brazilor sunt ca o fortificaţie ce ocrotesc poiana în care se va construi mănăstirea. Culoarea senină a cerului îţi induce o stare de pace, iar Crucea din vârful Caraimanului este ca un mesager al credinţei ce priveşte în poiana însorită.
În dimineața zilei de 28 februarie după o drumeție montană ne-am îndreptat atenția către următoarele obievtive: Muzeul Prima Școală Românească de la Brașov, Biserica Neagră, Mall Ploiești, dar și realizarea unei acțiuni ecologice.
Scopul acestor acțivități pe care le desfășurăm la nivelul școlii au ca scop creşterea coeziunii colectivului de elevi şi consolidarea spiritului de echipă, a relaţiilor de prietenie, stabilirea unui climat de încredere, favorabil comunicării; crearea unor reguli de comportament responsabil şi împărţirea echitabilă a sarcinilor între membrii grupului.
A consemnat Davila Theodor- Stelian- profesor de religie la Școala Gimnazială Coșereni
