Vizitati locatia amintita...

Pozitie: Ialomita, Slobozia, Centru Slobozia

Vedere stradala disponibila la o distanta de aproximativ: metri de obiectiv (folositi mouse-ul pentru deplasare)

Vedere satelit
Traseu GPS
Informatii Protopopiat
Pe aceeasi tema
PS Vincentiu – Episcopul Sloboziei si Calarasilor
17 Noiembrie, 2017

Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu este Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor.

Cu o bogată activitate culturală, administrativă şi duhovnicească, PS Vincenţiu a fost propus, la 5 iunie 2009, ca prim candidat pentru Scaunul Episcopal al Sloboziei şi Călăraşilor, în şedinţa reunită special pentru acest scop, formată din membrii Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei şi Adunarea Eparhială a Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.
În conformitate cu procedura de alegere a ierarhilor eparhioţi din Statutul de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române, Preasfinţitul Vincenţiu Grifoni a fost ales, în ziua de 18 iunie 2009, cu 39 de voturi pentru, din cele 46 exprimate de membrii Sfântul Sinod, devenind astfel, al treilea Episcop al Eparhiei Sloboziei şi Călăraşilor.
Întronizarea a avut loc la 28 iunie 2009, în noua Catedrală Episcopală cu hramul “Înălţarea Domnului” din Slobozia.
Alături de autorităţile locale, la ceremonie au participat: domnul Traian Băsescu, preşedintele României, domnul Vasile Blaga, ministrul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, domnul Adrian Lemeni, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, precum şi numeroşi alţi reprezentanţi ai autorităţilor centrale de stat.
Slujba de întronizare a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de douăzeci de membri ai Sfântului Sinod: Înaltpreasfinţitul Teofan, arhiepiscopul Iaşilor şi mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul mitropolit Nifon, arhiepiscopul Târgoviştei, Înaltpreasfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, vrednicul de pomenire Preasfinţitul Epifanie, episcopul Buzăului şi Vrancei, Preasfinţitul Calinic, episcopul Argeşului şi Muscelului, Preasfinţitul Casian, episcopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Lucian, episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Nicodim, episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Ambrozie, episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Ioan, episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Galaction, episcopul Alexandrei, Preasfinţitul Siluan, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Ungariei, Preasfinţitul Visarion, episcopul Tulcii, Preasfinţitul Macarie, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, Preasfinţitul Mihail, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Preasfinţitul Gurie Gorjeanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei şi Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului.

PS Vincenţiu fusese ridicat la treapta arhierească, fiind numit în postul de Episcop-vicar patriarhal, cu titlul de Ploieşteanul, în şedinţa Sfântului Sinod din 12 ianuarie 1994, la propunerea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, Sfântul Sinod apreciindu-i întreaga activitate de până atunci.
Hirotonia întru arhiereu a avut loc la praznicul Întâmpinării Domnului (2 februarie) din anul 1994, în Catedrala Sfântul Spiridon-Nou din Bucureşti, Paraclis Patriarhal, de către fericitul întru adormire Patriarh Teoctist, care a slujit alături de numeroşi ierarhi ai Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Din acest moment şi până la alegerea şi întronizarea Preasfinţiei Sale ca Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, PS Vincenţiu a desfăşurat, prin decizie patriarhală, diverse activităţi de coordonare a Cancelariei Sfântului Sinod şi a unor sectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale – din sectorul economico-financiar, Biroul Catedrala Mântuirii Neamului, Biroul de presă, Aşezămintele româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon – precum şi ale Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă – Birourile de Editură, Tipografie şi Ateliere.

PS Vincenţiu a intrat în viaţa monahală la vârsta de 29 de ani, fiind tuns în monahism cu numele de Vincenţiu, la 1 octombrie 1983, la Mânăstirea Lainici din Arhiepiscopia Craiovei, unde intrase ca frate. La scurt timp, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, pe 26 octombrie 1983, a fost hirotonit ierodiacon, iar de sărbătoarea Naşterii Domnului a aceluiaşi an, 25 decembrie 1983, a fost hirotonit ieromonah.
După numai 2 ani, apreciindu-i sârguinţa şi roadele muncii, Mitropolitul de pioasă amintire Nestor al Olteniei i-a acordat rangul de protosinghel, la data de 26 octombrie 1985, după care, la propunerea aceluiaşi înalt ierarh, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât să i se acorde rangul de arhimandrit, la 14 iunie 1987.
Toate acestea, s-au împlinit, prin voia lui Dumnezeu, şi datorită unei bune educaţii primite de la părinţii săi, Petru şi Elena Grifoni, buni creştini ortodocşi, care au fost binecuvântaţi cu trei copii, dintre care PS Vincenţiu, născut la 23 august 1954, primise la botez numele de Victor. Şcoala primară, gimnazială şi liceală pe care le-a urmat în Bucureşti, în plin regim comunist, nu i-au îndepărtat gândurile de la viaţa duhovnicească, astfel că, între anii 1974-1978 a frecventat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, la încheierea cărora, a obţinut Diploma de Licenţiat în Teologie, cu teza: “Sfinţii Părinţi din secolul al IV-lea, îndrumători ai vieţii duhovniceşti”.
După absolvirea Institutului Teologic Universitar din Sibiu, în perioada 1978-1983, a lucrat la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă din Bucureşti în calitate de corector şi secretar de editură, având ca responsabilitate şi pregătirea publicaţiilor în limba engleză. Serviciul militar de şase luni a fost satisfăcut tot în această perioadă.
Până în 1990, când a fost numit, la 1 august, Superior al Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim şi Iordan şi reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului, a fost redactor la Editura Mitropoliei Olteniei şi a Arhiepiscopiei Craiovei, unde a desfăşurat activităţi în domeniul publicaţiilor mitropolitane şi eparhiale, pregătind şi numeroase cărţi, monografii şi lucrări de literatură teologică şi istorică.

Marea responsabilitate ce i-a fost încredinţată la Ierusalim s-a transformat în rod, întrucât a chivernisit şi gospodărit cu mare responsabilitate patrimoniul Aşezămintelor noastre de la Ierusalim, executând ample lucrări de restaurare şi înnoire la biserică şi clădiri, s-a îngrijit de editarea în bune condiţii a publicaţiei ortodoxe româneşti “Învierea” şi a slujit în permanenţă, venind mereu în sprijinul românilor ortodocşi aflaţi în pelerinaj la Locurile Sfinte, cu sfatul duhovnicesc şi cu ajutorul material. Totodată, buna cunoaştere a limbii engleze i-a permis întreţinerea de bune raporturi cu Patriarhia Ierusalimului, cât şi cu reprezentanţii celorlalte culte religioase de acolo, precum şi cu autorităţile Statului Israel, în folosul Aşezămintelor noastre şi al Patriarhiei Române.

Prin hotărârea Sfântului Sinod nr.711 luată în şedinţa de lucru din 18 februarie 2001, a fost desemnat ca Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Secretar al Sinodului Permanent, supraveghind activitatea Cancelariei Sfântului Sinod pentru pregătirea lucrărilor şi comunicarea hotărârilor, precum şi întocmirea la timp a proceselor-verbale şi publicarea sumarelor şedinţelor de lucru.
În calitate de Secretar al Sfântului Sinod, din încredinţarea Sfântului Sinod sau a Patriarhului României a prezentat punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe Române în diferite probleme privind rosturile şi participarea Bisericii la viaţa societăţii pe multiple planuri (educativ, cultural, social-filantropic), a prezentat şi susţinut interesele Bisericii în domeniul legislativ, economic, financiar, precum şi în alte probleme punctuale, atunci când a fost necesar.

Din anul 1994, cu aprobare patriarhală, a prezidat Comisia de Pictură Bisericească, încurajând realizarea în biserică a picturii în frescă şi promovarea unor tineri pictori talentaţi. A prezidat examenele pentru pictori bisericeşti, în urma cărora au fost atestaţi sute de noi pictori bisericeşti.

Începând cu anul 2000, prin Decizia Patriarhului Teoctist nr. 2/2000 i s-au încredinţat administrarea economică şi gospodărească, îndrumarea vieţii liturgice şi duhovniceşti a obştii Mânăstirii Antim din Bucureşti unde, cu binecuvântare patriarhală a iniţiat, supravegheat, obţinut finanţarea de la bugetul de stat şi finalizat următoarele lucrări: reconstrucţia vechii stăreţii, prin amenajarea a 3 apartamente episcopale şi a 3 săli pentru stăreţia Mânăstirii; acoperirea clădirii cu tablă de cupru; consolidarea clădirii şi acoperiş nou din aramă la biserica mare a Mânăstirii; dotarea cu instalaţie electrică şi termică nouă, pardoseală nouă din piatră; restaurarea picturii şi a elementelor din piatră, din care face parte şi catapeteasma; refacerea şi recondiţionarea mobilierului, a policandrelor şi obiectelor de cult; dotarea bisericii cu aer condiţionat; construcţia din nou în curtea interioară a unor spaţii multifuncţionale; amenajarea curţii interioare; înlocuirea reţelei de canalizare şi amenajarea curţii Bisericii prin pavarea cu dale de granit; reamenajarea muzeului Mânăstirii.

Pentru activitatea de înaltă reprezentare bisericeasă a fost răsplătit de autorităţile statului român cu Ordinul Serviciul Credincios, iar de către Patriarhul Diodor al Ierusalimului cu Ordinul Crucea Sfântului Mormânt.

De-a lungul timpului a publicat în Revista Mitropolia Olteniei, între anii 1983-1990, articole, cronici etc. De asemenea, sub privegherea vrednicului de pomenire mitropolit Nestor, s-a ostenit alături de un colectiv la pregătirea pentru tipar a Proloagelor de la Neamţ (Editura Arhiepiscopiei Craiovei, 1990, 2 volume) şi a coordonat pregătirea pentru tipar şi editarea următoarelor lucrări: Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă (Editura Arhiepiscopiei Craiovei, 1986), volumul Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin (EIMBOR, Bucureşti, 2001), precum şi volumul Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române – extras (EIBMOR, Bucureşti, 2003).
De asemenea, a participat ca reprezentant al Patriarhiei Române la mai multe întâlniri interne şi internaţionale pe diverse teme, cum ar fi: Congresul mondial al familiei (Manilla, Filipine, 2002), unde a prezentat un referat în plenul Congresului; întronizarea Patriarhului Irineu şi apoi a urmaşului său, Patriarhul Teofilos al III-lea (Ierusalim, 2005); întronizarea Arhiepiscopului Hristodoulos al Eladei (Atena, Grecia, 1999); întronizarea Patriarhului Teodor al Alexandriei (Alexandria, Egipt, 2004); sărbătoarea Comunităţii româneşti din Sofia (Bulgaria, 2008); Întruniri ale Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică), în calitate de secretar al Sfântului Sinod etc.
.
Cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea patriarhului României a participat la activitatea unor comisii de lucru inter-instituţionale în probleme de interes general bisericesc: Comisia Mixtă Guvern-Patriarhie, Comisia Patriarhiei Române pentru dialog cu Parlamentul României, Comisii speciale de dialog cu autorităţile publice centrale şi locale (Administraţia Prezidenţială, Guvern, ministere, Primăria Capitalei).
Totodată, a participat alături de alţi ierarhi ai Sfântului Sinod la activitatea unor Comitete speciale pregătitoare a unor manifestări privind: Întrunirea internaţională „Oameni şi Religii” organizată de Comunitatea Sant’Egidio (1998); Vizita în România a Papei Ioan Paul II (1999); Congresul internaţional „Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin” (2001); Conferinţa „Biserica şi valorile euro-atlantice” (2002); Funeraliile vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist (2007), Întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (2007). A participat şi la numeroase manifestări şi acţiuni cu caracter cultural, social, precum şi de reprezentare a Bisericii Ortodoxe Române şi a Întâistătătorului ei.
A coordonat lucrările la clădirea Tipografiei Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă constând în: reparaţii exterioare şi interioare, recompartimentări interioare şi modernizarea prin crearea de birouri dotate cu mobilier nou, pardoseli şi mochetă nouă, reamenajarea curţii interioare cu noi canalizări şi pavaj nou. Din punct de vedere tehnologic, a supravegheat înnoirea dotărilor tehnice prin achiziţionarea unor maşini noi, performante care au aşezat Tipografia în rândul celor mai moderne tipografii din Bucureşti.
În domeniul activităţii liturgice, pastoral-misionare şi al reprezentării bisericeşti, în cei 15 ani de arhierie, până la numirea Preasfinţiei Sale ca Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, PS Vincentiu a fost delegat de către Patriarhul României la numeroase sfinţiri şi resfinţiri de lăcaşuri de cult în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor sau în alte eparhii, a săvârşit sute de hirotonii întru preot, diacon, precum şi hirotesii întru duhovnic, a participat la proclamări solemne ale canonizării unor sfinţi români, a participat direct în comitetele pregătitoare ale Sfinţirii Sfântului şi Marelui Mir, fie prin trimiterea în străinătate pentru procurarea unor ingrediente, fie în soborul de preparare al Sfântului şi Marelui Mir, precum şi în comitetul Patriarhiei Române pentru organizarea manifestărilor spiritual-culturale şi de educaţie religioasă desfăşurate sub genericul Icoana din sufletul copilului, începând cu anul 1994.

Cu aprobarea patriarhului Teoctist, s-a implicat în mod direct în preluarea şi administrarea imobilului care a găzduit Camera Deputaţilor şi care a devenit Palatul Patriarhiei, cu întreg inventarul, care a fost ulterior îmbogăţit. S-au înfăptuit lucrări de restaurare şi reamenajare a celor şapte saloane oficiale de pe latura estică (pereţi, tavane, ştucaturi, instalaţii termice, electrice şi sanitare noi, precum şi restaurarea tâmplăriei); lucrări de restaurare şi amenajare a trei birouri şi secretariatele respective pentru cei trei episcopi-vicari patriarhali; construcţia nouă din curtea interioară, spaţiu multifuncţional necesar pentru activităţile oficiale din grădina Palatului; înlocuirea reţelei de canalizare din curtea interioară; refacerea treptelor monumentale de pe latura estică; refacerea cupolei la Aula Magna Teoctist Patriarhul; amenajarea bucătăriei şi a sălii de mese pentru unitatea de jandarmi; porţi de acces noi în curtea interioară şi parcul Palatului, pe laturile de sud şi est; restaurarea spaţiilor unde s-au amenajat sediile postului de televiziune TRINITAS TV, postului de radio TRINITAS şi agenţia de ştiri BASILICA; mochetarea holurilor de la parterul Palatului; înlocuirea vechii centrale termice cu una modernă; montarea unei centrale telefonice noi şi conectarea la aceasta a imobilelor Administraţiei Patriarhale.

Tot cu binecuvântarea patriarhului Teoctist a făcut demersuri şi a obţinut fondurile necesare pentru executarea unor ample lucrări de restaurare, înnoire şi îmbunătăţire a Reşedinţei Patriarhale: amenajarea spaţiilor de pe latura vestică şi de pe latura sudică unde sunt camerele ierarhilor (montarea de instalaţii noi şi dotarea camerele cu grup sanitar); reacoperirea întregii Reşedinţe Patriarhale cu tablă de cupru; restaurarea şi modernizarea spaţiilor ce cuprind dormitorul patriarhal, cabinetul patriarhal şi secretariatul cu o nouă arhitectură, prin elemente noi de zidărie, ştucatură şi instalaţii noi (termice, electrice şi sanitare); restaurarea şi reamenajarea Salonului Mitropoliţilor, a Sălii Sfântului Sinod, a salonului Justinian Patriarhul, a celor două saloane de sufragerie; amenajarea şi modernizarea bucătăriei şi dotarea cu aparatură profesională; achiziţionarea şi montarea picturii în mozaic la intrarea principală în Reşedinţa Patriarhală. Despre implicarea sa în aceste lucrări mărturiseşte pisania pe care Patriarhul Teoctist a aşezat-o la finalizarea lucrării.ierarh10

Pentru sediul Administraţiei Patriarhale, cu aprobare patriarhală, a obţinut fondurile pentru executarea lucrărilor de finisaje interioare şi zugrăveli noi, trecerea de la încălzire cu sobe la încălzire termică, prin instalarea unei centrale termice noi, prin executarea de instalaţii noi, vopsitorii, dotarea birourilor cu mobilier şi computere. De aceeaşi manieră a procedat şi pentru clădirea Blocului P5 B-Unirii (astăzi Centrul Social-Cultural Sfântul Apostol Andrei), pentru care a obţinut fonduri destinate executării lucrărilor de modernizare şi dotare (mobilier, aer condiţionat) a apartamentelor pentru primirea oaspeţilor, amenajarea unei sufragerii şi a bucătăriei cu toate dotările, refacerea scărilor interioare şi mochetarea acestora, refacerea terasei, înlocuirea sistemului de colectare a apelor pluviale, montarea unor lifturi noi, rapide; montarea unei noi centrale termice, ceea ce a dus la diminuarea substanţială a cheltuielilor la încălzire.

Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru darul minunat pe care l-a făcut Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, credincioşilor din Eparhie, rânduit să fie numit în Scaunul Eparhial, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu.

© 2017 - Retea web Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Un concept Lacasuri Ortodoxe®. Powered by NETCreator
NETCreator